Intrarea Maicii Domnului in Templu
Cine poate spune bucuria Dumnezeiestilor parinti Ioachim si Ana cand au vazut faptura cea minunata cu care la toti se laudau zicand: “Iat-o pe fiica noastra!” Pantecele Anei incercat in batranete, ce s-a aratat viguros in purtare de prunc si in nastere, acum salta de bucurie, cand zambetul nu de putine ori se transforma in hohot de ras. Mainile lui Ioachim tremurau, nu de batranete, ci de emotia tinerii pruncei in ele, cand le intindea privirii celor care se uimeau, la vederea implinirii minunii. Prunca nu parea a fi fost purtata de pantece sterp si batran. Frumusetea ei nu poate fi spusa, ci doar privita in icoane, care in cele din urma s-au nascut odata cu ea. Vestea minunatei intamplari nu stia ce sa cuprinda mai mult: minunea nasterii copilei din pantece sterp si batran, vitalitatea Anei, intinerirea lui Ioachim sau frumusetea copilei. Nu este vorba ca vestea s-a raspandit curand si mult. Dar printre vorbe se ascundea un amanunt: cum ca parintii au cerut copila de la Dumnezeu cu fagaduinta ca, daca le-o va da, ei o vor da inapoi, inchinand-o vietii la Templu. Acest amanunt a urmarit memoria multora care voiau sa vada implinirea fagaduintei, si mai ales acelora de la Templu, pentru ca ziceau ei: “Copila aceasta este de la Dumnezeu, se cuvine dar sa creasca aici la Templu in apropierea Lui!”
Gandul acesta era cel care poposea nu de putine ori si in mintea parintilor acestora atat de fericiti, care nu-si uitasera fagaduinta, si se ingrijeau si de batranete care le aducea aproape, intalnirea cu moartea.
Cand Maria implini un an, tatal ei Ioachim, ii spuse Anei: “Ano! Iata, s-a implinit un an de cand Dumnezeu ne-a binecuvantat si a privit spre noi! Se cuvine dar sa-I aratam pretuire si sa ne implinim fagaduinta… sa o ducem pe Maria la Templu, ca acolo se cuvine sa vietuiasca, fiind mai mult a Lui decat a noastra, si iata batranetea ne apropie de moarte!” Dar Ana i-a raspuns: ” Ioachime! Slavit sa fie Dumnezeu care priveste spre rugaciunea robilor Sai! Adevar graiesti, dar iata, pantecele meu roditor mi-a facut si sani datatori de viata, si prunca inca mai suge din ei! Cum dar sa smulg prunca din pieptu-mi? Vezi dar… e mica inca, sa o mai lasam un an la noi!” Degrab s-a muiat inima lui Ioachim la aceste cuvinte, si a incuviintat. Si inca un an s-au bucurat de ea strangandu-o la piept, scaldandu-si ochii cand cu privirea ei, cand cu lacrimi de bucurie, si saltandu-si inima deopotriva.
Cand Maria implini doi ani, tatal ei Ioachim, ii spuse Anei: “Ano! Iata, s-au implinit doi ani de cand Dumnezeu ne-a binecuvantat si a privit spre noi! Se cuvine dar sa-I aratam pretuire si sa ne implinim fagaduinta… sa o ducem pe Maria la Templu, ca acolo se cuvine sa vietuiasca, fiind mai mult a Lui decat a noastra, si iata batranetea ne apropie de moarte!” Atunci Ana i-a zis: “Ioachime! Asa este, dar iata fiica noastra abia ce-a invatat sa umble, si vorba-i nu e clara! Sa o mai lasam un an, sa o invatam noi graiu si nepoticneala! Sa ne mai bucuram de ea inca un an!” Usor i-a fost Anei sa inmoaie inima lui Ioachim, care se pleca cu bucurie spre acest cuvant, si incuviinta sa se mai bucure un an de prezenta copilei!
Cand Maria implini insa trei ani, Ioachim calcandu-si cu barbatie peste moliciunea inimii, ii zise Anei: “Ano! Pregateste cele de trebuinta, si copila! O ducem la Templu!” De asta data Ana nu a mai zis nimic. A pregatit copila si cele de trebuinta, pentru implinirea fagaduintei!
Se spune ca pana acolo au dus-o doar in brate!
Nu putini au fost aceia care au asteptat sa vada daca cei doi vor face cum au spus, in fata lui Dumnezeu! Asa s-a intamplat ca toti din Templu, cu fecioarele, si toti cati s-au aflat acolo prinzand de veste au iesit sa vada infaptuirea cuvantului dat lui Dumnezeu, de Ioachim si Ana! Toti au iesit in intampinare, unii din bucurie, altii din curiozitate – toti doreau sa vada!
Cand Ioachim si Ana cu dulci sarutari au lasat-o din brate, micuta Maria, in avant copilaresc, se spune ca a urcat in fuga toate treptele Templului, si nu s-a oprit Sfanta Sfintilor pana ce a intrat in Sfanta Sfintelor!
