De dragul păcătoşilor

Cu nespusă bucurie am întâmpinat în săptămâna Luminată ieşirea de sub tipar a patericului versificat de Părintele Trandafir Vid, sub titlul: De dragul păcătoşilor. Trebuie spus că, aşa precum se cuvenea înţelepciunii pustiului cuprinsă în pateric, volumul a ieşit în mare smerenie, şi nu a avut parte de o lansare şi nu se distribuie în librării. În ediţie mică se dobândeşte prin ucenicia prieteniei, având deci acces la ea doar cei care intră în contact cu autorul şi apropiaţii lui. Cu toate acestea fac cunoscută această picătură de rai, şi fără a avea pretenţii de critic, mărturisesc că această apariţie o consider de valoarea Psaltirii versificată de Sfântul Dosoftei! Cartea nu cuprinde versificarea întregului Pateric Egiptean, ci doar a acelor cuvinte care au trezit poezia în sufletul Părintelui Trandafir. Vă invit dar să ne bucurăm împreună de această apariţie care ne propune un alt fel de a simţi şi trăi ceea ce Duhul Sfânt a predat Sfinţilor Pustiei:

DIN CUVINTELE AVVEI AGATHON

Cuvântul 5:

S-au dus câţiva la avva în pustie

să-l cerce de mânie.

„-Ei, să fie …

am auzit că eşti cam mândru, Agathon …

-Sînt, că sînt om.

-Şi eşti curvar.

-Sînt, vai şi-amar.

-Şi bârfitor …

… he, he … clevetitor.

-Da … vai de sufletu-mi când am să mor.

-Ei … hai să ţi-o mai zic şi asta acu:

se zice că ai fi eretic.

-Ba eu nu.”

Cuvântul 8:

„-Zi-ne avva ce o fi să păzim

ca să nu murim

în viaţa viitoare:

osteneală trupească, trecătoare

sau cele ce-s în noi?

-O, biete oi …

Păi … iaca: orice om

e ca un pom.

Păzirea celor ce sunt după trup

sunt frunzele ce se usucă şi se duc.

Iar osteneala pentru sufletul din noi …

… roadele bune-n ziua de apoi.

Şi … cum am zis:

ce-i scris e scris:

<<Tot pomul ce nu are rod deloc

se taie şi se aruncă în foc.>>

Vedeţi că e nevoi deci de roadă.

Dar totuşi … şi de frunze ca podoabă.”

Cuvântul 9:

„Nu e osteneală-n lume

ca-n rugăciune,

căci ai aicea a te nevoi

pentru a birui

puterea păcătosului duşman:

… bietul satan,

care ştie că nu se-mpiedică de altceva

decât dorinţa omului de-a se ruga.

De-aceea pentru rugăciune-i trebuinţă

de nevoinţă.”

Cuvântu 15:

E greu să taci când ai ceva a spune.

E greu să-nghiţi cuvinte

… rele … bune.

E greu, e tare greu să taci în lume

E greu să taci ca avva Agathon,

ca avva sfântul, avva singur, avva om.

E greu să ţii trei ani ca el în gură

o piatră ca să poţi avea măsură.

E greu … şi totuşi poţi să faci,

să taci.

Să râzi tăcând ‘naintea a mii de draci.

DIN CUVINTELE AVVEI MACARIE EGIPTEANUL

Cuvântul 10:

Pătruns de a-nfrânării bucurie

biruitorul avvă Macarie

voia de laudă a fi străin.

Şi de aceea, când fraţii îi dau vin

bea un pahar cu aceştia în grabă.

Apoi … nu mai bea apă o zi-ntreagă.

Cuvântul 18:

S-au dus câţiva la avva Macarie

cerându-i să le spună ca să ştie

cum să se roage bine trebuieşte:

„-Doamne, cum Tu vrei şi ştii … miluieşte.”

DESPRE SMERENIE ŞI UMILINŢĂ

Cuvântul 16:

„Vorba cea cu multă iscodire

pentru dumnezeire

şi citirea cea cu multă cercetare

pentru a tainelor Scripturii dezlegare

usucă lacrimile şi alungă umilinţa;

rămâne numai searbădă ştiinţa.

Ci pentru a avea mai mult folos

citeşte şi învaţă cum frumos

au vieţuit sfinţii-n pustiu pentru Hristos.”

Cuvântul 17:

„Postul smereşte trupul, iar nedormirea

mintea îţi luminează şi gândirea;

tăcerea liniştită aduce umilinţă

iar umilinţa plânsul… şi plânsul pocăinţă.”

scris de Pr. Trandafir Vid

În volumul De dragul păcătoşilor