Arhivă pentru Martie, 2009

Duminica a 4-a din Post (Sf. Ioan Scararul)

Posted in Meditatii on Martie 29, 2009 by Ionut Margin

scara1

Evanghelia după Marcu 9,17-32 (Vindecarea Fiului Lunatic)

– a Duminicii

17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.

18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.

19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.

20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.

21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.

22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.

23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.

24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.

25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!

26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.

27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.

28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?

29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.

30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.

31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.

32. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

john_climacus

Evanghelia după Matei 4,25; 5,1-12 (Predica de pe Munte)

– a Sfântului

4

25. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

5

1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.

2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE

Posted in Literatura/Eseuri, Pateric in Versuri, Poezie, Pr. Trandafir Vid on Martie 26, 2009 by Ionut Margin

Cuvântul 27:

sfcuvantoniecelmare1

„Va fi o vreme doar a lor…

… doar a nebunilor!

Şi când nebunii vor vedea

pe cineva

cu minte-ntreagă şi cu suflet bun,

îl vor numi nebun,

pentru că nu-i asemeni lor…

nebunilor.”

scris de Pr. Trandafir Vid

în volumul „Patericul în versuri”

DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE

Posted in Literatura/Eseuri, Pateric in Versuri, Poezie, Pr. Trandafir Vid on Martie 19, 2009 by Ionut Margin

Cuvântul 12:

imaginephp


„Pentru monahi la chilie

e apa cea vie,

şi sfinţirea

şi mântuirea.

Cum să fie un peşte trăind

zăbovind

pe uscat?

Adevărat

şi monahul la fel va să moară

zăbovind din chilie afară.

Căci precum pentru peşte viaţa e marea

aşa pentru monah… chilia, Psaltirea, cântarea.”

scris de Pr. Trandafir Vid

în volumul „Patericul în versuri”

DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE

Posted in Literatura/Eseuri, Pateric in Versuri, Poezie, Pr. Trandafir Vid on Martie 17, 2009 by Ionut Margin

Cuvântul 7:


„Zis-a Arsenie – avva cel sfânt – :

„Ridică ispitele de pe pământ

şi nu va mai fi nimeni să se mântuiască!

Va trebui deci omul să ferească

amăgirea ispitelor.”

… În împărăţia cerurilor

nu va intra după cum avva a grăit

nimeni neispitit.”

antonie-cel-mare

Cuvântul 8:


„Avvo

Pamvo!…

Nu nădăjdui spre dreptatea ta

căci e rea.

Nici nu suspina înspre lucrul trecut,

că-i pierdut.

Vrei să întâlneşti îngerii

şi trâmbiţele şi cântecele?

Stăpâneşte-ţi limba şi pântecele!”

scris de Pr. Vid Trandafir

în volumul „Patericul în versuri”

DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE

Posted in Literatura/Eseuri, Pateric in Versuri, Poezie, Pr. Trandafir Vid on Martie 13, 2009 by Ionut Margin

Cuvântul 3:

antonie-cel-mare

„Părinţii cei dedemult, – cuvioşii –

când se retrăgeau în pustie

spre a afla apă…

… apă vie,

mai întâi îşi vindecau neputinţele.

Suferinţele

Făceau din ei doctori aleşi.

Şi numai apoi

vindecau pe cei din nevoi.

Însă noi,

înainte de a ne vindeca singuri

de ispite şi de foame şi gânduri,

încercăm să vindecăm pe străini.

Şi puţini

aud cuvintele poruncitoare, divine:

„-Doctore! Vindecă-te întie pe tine.”

scris de Pr. Vid Trandafir

în volumul „Patericul în versuri”


Parlamentul European nu vede necesitatea colectării datelor biometrice în spaţiul Schengen

Posted in Atitudini on Martie 12, 2009 by Ionut Margin

Deputaţii europeni solicită, într-un raport referitor la spaţiul Schengen şi la gestionarea frontierelor, adoptat azi, crearea unui protocol-standard pentru folosirea şi schimbul de informaţii privind datele biometrice, informează NewsIn. De asemenea, ei pun la îndoială practica „colectării masive de date” personale de identitate.

Consiliul European de la Laeken din 2001 a propus o regândire a conceptului de „gestionare integrată a frontierelor”, în contextul creării spaţiului Schengen.

Azi Parlamentul European a adoptat un raport care analizează propunerile Comisiei Europene referitoare la noi măsuri pentru sporirea securităţii şi facilitarea călătoriilor cetăţenilor care provin din ţările terţe. Raportul a fost adoptat cu 600 voturi pentru, 46 împotrivă şi 30 de abţineri, informează un comunicat al biroului român de presă de la PE.

În ceea ce priveşte „Protecţia datelor şi probleme legate de datele biometrice”, raportul PE arată că „siguranţa datelor biometrice nu este absolută şi acestea nu sunt în toate cazurile corecte”. Prin urmare, deputaţii europeni consideră că ar trebui să existe întotdeauna proceduri alternative, iar profilurile de risc ar trebui elaborate mai bine. Datele biometrice sunt elemente eficiente de identificare a persoanelor, caracteristicile măsurate fiind diferite pentru fiecare persoană în parte.

Europarlamentarii mai solicită prin raportul menţionat crearea unui protocol-standard pentru folosirea şi schimbul de informaţii privind datele biometrice. De asemenea, este evidenţiată necesitatea existenţei unor acorduri privind controlul interfeţei de accesare a datelor biometrice şi privind modul în care va fi folosit protocolul. Folosirea datelor biometrice ar trebui să facă obiectul unui standard de calitate pentru a se evita divergenţele în materie de acceptare dintre diferitele sisteme folosite de statele membre, se mai arată în raport.

Un alt aspect important al raportului este că europarlamentarii membri ai Comisiei LIBE (Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne) pun la îndoială necesitatea absolută a sistemul electronic de autorizare a călătoriilor. Comisia susţinea că acest sistem ar facilita verificarea faptului că un cetăţean dintr-o ţară terţă îndeplineşte condiţiile de intrare în UE, înainte de a călători în UE, prin completarea unui formular electronic care să conţină date legate de identitate. PE a cerut o explicaţie detaliată a argumentelor în favoarea acestui sistem şi a sugerat că „mai degrabă o colaborare strânsă, mai ales între serviciile de informaţii, reprezintă soluţia adecvată în acest sens, şi nu o colectare masivă de date în general”.

În fiecare an, 160 de milioane de cetăţeni UE, 60 de milioane de cetăţeni din ţări terţe (RTT) care nu au nevoie de viză şi 80 de milioane care au nevoie de viză trec frontiera externă a UE. În acest context, Comisia Europeană intenţionează crearea unui sistem automat de intrare şi ieşire pentru înregistrarea cetăţenilor din ţări terţe, sistem care, în primul rând, ar facilita verificarea depăşirii perioadei de sejur autorizate, iar în al doilea rând ar facilita managementul migraţiei legale, în special în ceea ce priveşte înregistrarea lucrătorilor sezonieri din ţări terţe.

În raportul PE se arată că persoanele care depăşesc perioada de sejur autorizată reprezintă cea mai mare categorie de imigranţi ilegali din UE. Mai mult, potrivit deputaţilor europeni din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE), „sistemul propus nu va pune capăt fenomenului de depăşire a perioadei de şedere autorizate.” În plus, se mai subliniază în raport, funcţionarea corectă a acestui sistem depinde de succesul programelor VIS şi SIS II (Sistemul Informatic Schengen), care „momentan nu sunt complet operaţionale şi de aceea este dificil de realizat o evaluare corespunzătoare”.

PE nu a fost de acord nici cu folosirea termenului de „călător bona fide”. Comisia Europeană propunea introducerea statutului de „călător înregistrat” , ceea ce înseamnă reducerea anumitor proceduri la trecerea de frontieră precum scopul călătoriei, mijloace de subzistenţă, absenţa riscului legat de ordinea publică. Acest statut s-ar acorda numai „călătorilor bona fide”, adică persoanelor care deţin deja un „track record” pozitiv (nu au depăşit termenul de şedere şi prezintă un risc scăzut). Deputaţii europeni critică folosirea termenului de „călător bona fide”, deoarece ar însemna că se consideră a priori că un număr ridicat de călători prezintă un „risc ridicat” sau sunt „mala fide” şi recomandă termenul de „persoane care călătoresc frecvent”.

Sursa

Forul Ortodox Român

Posted in Atitudini on Martie 9, 2009 by Ionut Margin

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Preşedintele României,
Parlament,
Guvern,

şi către toţi creştinii ortodocşi români


Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine,
ajutor întru necazuri, nu avem.
Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi!


A trecut o mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 febru­arie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009)[1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comu­nicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Pa­triarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin decla­raţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comuni­cat[2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei inte­grale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea respectivelor asociaţii şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierar­hilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm urmă­toarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul cre­dincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se re­găseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent pu­blicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfân­tului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul[3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat[4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră[5].

Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical”? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte elec­tronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, sem­nată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile des­coperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine”; (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registra­tura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vre­murilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhov­nici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi în­grădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropoli­tan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfin­ţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar di­vulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregu­lui Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a cre­dincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de po­căinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşama­lizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fie­care creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fa­natism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afir­măm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu micro-chip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în conse­cinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.

Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mi­tropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhov­nicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.


Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român
Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

Precizare: Scrisoarea deschisă va fi depusă la cancelaria Sfântului Sinod şi la toate cancelariile mitropoliilor şi episcopiilor din BOR.
Partea concluzivă a scrisorii cuprinzând solicitările semnatarilor va fi depusă la Preşedinţie,
la Parlament şi la Guvernul României, semnăturile strânse adăugându-se astfel acelora care şi-au exprimat deja opţiunea de a păstra documente de identitate simple, fără cip biometric încorporat.


Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., Asociaţia Christiana şi Asociaţia „Rost”.


[1] ttp://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

[3] „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

[4]Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

[5] A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: