Arhivă pentru Ianuarie, 2010

Tatăl lui Adam!

Posted in Ana, Gabriela T., Meditatii on Ianuarie 26, 2010 by Ionut Margin

–        Eu am patru ani, zice Ana. Tu câţi ani ai?

–        Am patruzeci şi doi, răspund.

–        Cât mine, conchide Ana.

Ana îşi lipeşte ochişorii de icoana Răstignirii, se suie pe scaun şi indică cu degeţelul craniul.

–        Ce-i asta?

–        Un craniu.

–        Cum? Craniu?! Ce craniu?

–        A fost un om şi a murit.

–        Ce om?

–        Adam.

–        Adam … De ce a murit?

–        Nu a ascultat pe tăticul lui.

–        Ce i-a zis?

–        Să nu mănânce.

Ana e toată un semn al mirării.

–        Să nu mănânce!?!

–        Să nu mănânce ce nu e voie, rectific grăbită, căci fetiţa m-a prins pe picior greşit.

–        Ce să nu mănânce?

–        Ceva dintr-un pom.

–        Care pom?

În icoana Răstignirii nu e nici un pom. Ana caută pomul în icoanele din jur. Îl găseşte şi mi-l indică triumfătoare:

–        Din pomul acela să nu mănânce? Unde e Măicuţa Sfântă cu Iisus micuţ?

–        Da! Din pomul acela să nu mănânce.

–        Cine e tatăl lui Adam?

Dacă a stabilit pricina vinovăţiei, Ana vrea să ştie cine a dispus pedeapsa.

–        Dumnezeu, răspund.

Ana priveşte iarăşi icoana Răstignirii.

–        Iisus?

–        ?

–        Iisus e tatăl lui Adam?

–        Nu! Dumnezeu.

–        Iisus e Dumnezeu! zice Ana hotărâtă şi întărind cu un gest scurt al mâinii drepte.

–        Da! Iisus e Dumnezeu.

–        Iisus e Tatăl lui Adam! Hotărâre definitivă, căreia nu îi pot sta împotrivă. Ana are patru ani şi aproape patru luni. Mă declar învinsă de logica ei.

–        Şi mama lui care-i? continuă fetiţa.

–        ?

–        Mama lui Adam.

–        Adam nu a avut mamă.

–        Cum poate creşte un copil fără mamă!?!

–        A avut grijă de el Tăticul lui.

–        Adică Iisus!

–        Iisus, desigur, întăresc şi eu.

–        Şi acum de ce stă aici? şi Ana indică cu degeţelul falia întunecată în care stă craniul.

–        Aşteaptă să îl scoată Iisus de acolo.

–        Iisus e pe cruce.

–        Da! O să se dea jos şi o să îl scoată de acolo.

–        Cine-i scoate cuiele? Amănuntul pare să aibă o semnificaţie specială pentru Ana. Îşi plimbă o vreme degeţelul peste sângele ce se scurge din rănile Mântuitorului.

–        Un om bun.

–        Cine?

–        Iosif.

–        Îi scoate cuiele, se duce şi-l ia pe Adam, că-i copilul lui…

Ana stă pe gânduri, face o grimasă şi zice cu răutate mică:

–        Ce copil urât! Cum poate fi un copil aşa urât? Nu am mai văzut un copil aşa urât. Ce ochi, ce dinţi! Ana se strâmbă.

–        Vezi, dacă nu a ascultat? îi zic pedagogic, apoi mă gândesc la nenumăratele mele neascultări şi îmi iau seama continuând, şi, totuşi, Iisus l-a iubit aşa urât cum era, pentru că era copilul lui.

Ana mă priveşte, meditează câteva clipe, pare mulţumită că Iisus e un Tată bun, apoi se întoarce la icoana Răstignirii.

–        Aici cine e? întreabă indicând una dintre femei.

Dialogul continuă.

Nu mă simt deloc pregătită pentru astfel de întrebări. Ana mă scoate de cele mai multe ori din impas…

Scris de Gabriela T.

la 25 01.2010

Discuțiile au continuat în schimb și acasă, așa că am fost nevoit să-i explic defapt cum a fost creat Adam, că el a fost primul om. Ana a conchis:

–        Adam este părintele meu? Mai am doi tătici!? Pe Iisus Hristos și pe Adam, și Eva e mămica noastră!

Mai departe i-am explicat cum a fost cu pomul oprit din Rai, mai precis i-am citit din Mica Biblie, și a înțeles și aici esențialul pentru că a spus:

–        Să nu mai mănânce din pomul rău, numai din ăla al vieții!

Anunțuri

09.01.2010 Ziua de naștere a lui Aron!

Posted in Aron on Ianuarie 9, 2010 by Ionut Margin