Archive for the Jurnal Category

Cum să spun altfel adevărul?

Posted in Atitudini, Jurnal, Meditatii on Septembrie 17, 2011 by Ionut Margin

Ajută-mi Doamne, să îmi port crucea!

Scurt jurnal

Posted in Jurnal on Iunie 25, 2009 by Ionut Margin

De la ultima postare, imi cer iertare, dar nu am mai avut timp sa mai scriu sau sa promovez… ceva… Acum, incerc sa raspund acelora ce m-au apostrofat pentru inactivitate, cu o trecere in revista a evenimentelor scurse in mai mult de o luna:
Asadar amintesc lansarea „Patericului Versificat” la conferinta preoteasca a tuturor preotilor din Episcopia Salajului, cu binecuvantarea PreaSfintitului Petroniu, episcopul nostru (un eveniment emotionant si deosebit). Apoi la doua zile, covarsitoarea intalnire de 10 ani a primei promotii a Seminarului Teologic Ortodox din Zalau. Sfarsitul de an scolar,  a dus la despartirea de o alta promotie a seminarului, care acum se confrunta cu ei, si cu altii in examenul de bacalaureat!

Iata in putine cuvinte viata… fericita si apasatoarea noastra viata… Pe langa cele scrise, mii de clipe ale firescului cotidian care dau seva existentei si care in cele din urma, scrisul, nu le-ar putea cuprinde in amintirea lui la justa lor valoare!

-Iunie- 2009

14 Noiembrie, un an cu tata la cer!

Posted in Jurnal on Noiembrie 13, 2008 by Ionut Margin

tati1218tata-si-ana24

Gânduri despre moarte

Posted in Jurnal, Meditatii on Septembrie 26, 2008 by Ionut Margin

De ceva vreme ma gandesc mai mult la moarte… şi ma gândeam dacă este potrivit să scriu despre ea aici pe blog! Evident că pun pe blog lucruri care mă preocupă dar nu chiar toate… ştiţi sunt lucruri/gânduri de suflet pe care este foarte greu să le pui în faţa oamenilor!

Cu toate acestea încerc să pun un petec de suflet în câteva rânduri.

Moartea o percepem pe cât am fost de aproape de ea. Citisem în adolescenţă îndemnurile Sfinţilor Părinţi de a ne gândi la moarte în fiecare zi, am înţeles demersul pedagogic al acestui exerciţiu duhovnicesc. Dacă te gândeşti că azi este ultima zi din viaţa ta o trăieşti mai cu grijă, încerci să o faci frumoasă! Dar simţământul morţii era unul filozofal. Abia atunci când o pipăi, când îţi dă târcoale, când o vezi în apropiere poţi simţi ceva din concretul ei… să zic aşa devine mai palpabilă! Dar iată că am simţit-o mai aproape şi am înţeles-o mai bine când a murit tata! Până atunci am simţit-o în mine de câteva ori, la un moment dat am fost sigur că am să mor… dar vedeţi nu a fost aşa. Te-ai aştepta că dacă o simţi aşa aproape să o pricepi, dar cum vă ziceam am priceput-o mai bine când a întâlnit-o tata.

Ca să mă înţelegeţi mai bine trebuie să vă mărturisesc că preocuparea aceasta intensă referitoare la moarte a început când s-a schimbat Antimisul. Antimisul vechi, care era semnat de PS Ioan, îmbia la trăiri sufleteşti intense. Imaginea Mântuitorului coborât de pe Sfânta Cruce, şi a Maicii Domnului cu sufletul sfâşiat de durere nu te putea lăsa indiferent. Astfel vrând nevrând simţeai Jertfa Golgotei prezentă, erai, ca şi preot un spectator activ, ţineai şi tu de un capăt al cerceafului cu care era coborât Hristos de pe Cruce. Noul antimis, care îl reprezintă doar pe Hristos întins pe lespede este ceva mai rece în exprimare. Cu toate acestea a trezit în mine o reflexie mult mai adâncă a morţii Lui Dumnezeu Cel Întrupat. Probabil mintea caută o suplinire a imaginii. Astfel Îl văd pe Hristos mort, în braţele Maicii Sale, a lui Nicodim şi Iosif. Capul nefiresc atârnă într-o parte. Ochii stinşi de sub pleoapele lăsate aruncă doar o reflexie a luminii lumi. Lumina nu mai e din interior.

Astfel simt că Hristos a murit. Simt că trupul Său era dat morţii. Aşa văd moartea!

Tot aşa l-am văzut pe tati când a murit. Când l-am ridicat şi capul s-a lăsat nefiresc de neviu într-o parte. Ochii aproape închişi au scurs o ultimă lumină a vieţii!

Acum… moartea mea. Nu o simt! Adica nu o simt că-mi aparţine. Cred că este doar moartea, ceva impersonal. Aceea care cuprinde pe toţi. Dar nu a mea! Nu a tatei! Nu a Lui Hristos! Doar moartea!

Cred că înţelegeţi că m-am referit doar la moartea biologică, a trupului. Despre moartea sufletului încă nu pot să vă vorbesc! Despre ea nu poţi vorbi cu adevărat decât după ce ai învins-o alături de Hristos, iar ea se învinge aici, în această viaţă. De aici speranţa mea să pot să vă vorbesc despre ea… o dată!

Pagina de jurnal langa Sfanta Cruce

Posted in Jurnal on Septembrie 12, 2008 by Ionut Margin

Dincolo de Vinerea Mare, care este o zi foarte, foarte linistita, mai exista cel putin doua perioade precise din calendarul bisericesc, pe care le simt la fel; si anume Dumineca Sfintei Cruci (a treia din Postul Mare) cu zilele ce o inconjoara, si aceste trei saptamani care au la mijloc data de 14 Septembrie cand se praznuiese Sfanta Cruce. Se intampla ceva deosebit, ochii vad altfel, inima simte mai mult, si bucuria cuprinde simtirile toate. Stiu pe cineva care ar spune: instabilitate emotionala, eu in schimb ii spun Harul Lui Dumnezeu.

Altfel exprimat, dar la fel trait, este ca si vizitele la unele manastiri (nu toate) unde nu-mi puteam opri zambetul de pe buze, chiar daca parea necuviincios. Parca pluteam! Si tata a simtit la fel cand am fost la Sihastria! Realmente zburam prin manastire, acum eram aici acum acolo! Totul parea minunat!

Ei bine, la umbra crucii viata este altfel! Chiar nu se vede umbra vietii! Din contra, la umbra crucii, viata prinde aripi, se manifesta mai vie ca oricand.

Oare numai eu vad asa? Voi cum vedeti lucrurile acestea, cum sunteti zilele acestea? Comparati cu anul trecut, luna trecuta, saptamana in care suntem!

Sibiul are un aer special

Posted in Jurnal on Septembrie 8, 2008 by Ionut Margin

George si Magda sunt motivul vizitei la Sibiu. Trebuie sa le multumesc si sa ii felicit!

Intradevar Sibiul are un aer special… am respirat in aceste doua zile multe amintiri!

Bisericuta Spitalului Militar este o bijuterie de bun gust. Cantarea stranei din timpul Utreniei si a Sfintei Liturghii m-a dus cu gandul la crestinarea slavilor. Cred ca nu magnificul catedralei Sfanta Sofia i-a impresionat ci smerenia slujirii! Sigur acolo te simteai mic in fata lui Dumnezeu si te umileai in inima! Ei bine bisericuta aceasta a luat de la Sfanta Sofia duhul smeririi!

Am revazut si un „nod de cale ferata”/”un centru de comunicare” total neschimbat, si m-am bucurat!

A fost ca si cum as fi pasit pe anii frumosi ai studentiei, ca si cum as revedea povestea mea!

Am vrut sa scriu ca au fost cei mai frumosi ani, dar realizez ca in fiecare zi traiesc cele mai frumoase clipe – Ana, Valentina… ele sunt fericirea mea! Si voi, prietenii mei, ma bucurati prin prezenta voastra (stiu ca vedeti asta, se citeste pe fata mea de cate ori va vad si ma intind la vorba.)Doamne ce bogat m-ai facut! Prietenii mei sunt fii Tai! Si ei ma imbogatesc!

Va pretuiesc pe toti, asa cum pot! Dar sa stiti ca Dumnezeu va pretuieste cu mult mai mult, si cunoscandu-va pe voi Il inteleg cand ne spune ca azi: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (acestea sunt cuvinte din Sfanta Gura a Domnului nostru Iisus Hristos)

Sfanta Liturghie 03.08.2008

Posted in Jurnal on August 4, 2008 by Ionut Margin

O Sfanta Liturghie foarte linistita si asezata la Paraclisul Seminarului din Zalau! Minunat! Sunt atat de incantat de linistea ei incat am simtit ca trebuie sa o amintesc. Am slujit impreuna cu Parintele Director Ionut Pop si cu Parintele Diacon Adrian Onica ; predica a fost spusa de Parintele Director. Pentru tot ce am simtit azi nu am de spus decat un singur cuvant: LINISTE! Dulceata lui se gaseste doar in apropierea lui Dumnezeu!

Am ajuns acasa. Mai aveam de citit epilogul la o carte: Sfanta Cuvioasa Teodora, comoara Tesalonicului. L-am citit. Ce credeti!? Pomenirea ei si a fiicei ei Teopisti este tocmai azi! Nu e minunat? Am cautat in sinaxare si e pomenita la noi pe data de 5 Aprilie, unde scrie asa:

Această cuvioasă Teodora, din tânără vârstă iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume şi ducându-se la chinovie, s-a tuns în schima monahală, şi lucrând toate virtuţile, pe toate împreună le-a izbutit. Atâta ascultare şi cinste a câştigat de la toate celelalte călugăriţe şi de la stareţă, încât şi după moarte a arătat că este vie. Căci viaţa sa păzind-o curată şi neîntinată, a lăsat-o celorlalte surori ale mănăstirii, ca un stâlp însufleţit. După vreme nu puţină de la adormirea ei, stareţa mutându-se către Domnul, şi aceasta curată şi duhovnicească fiind, s-a făcut multă adunare la îngroparea ei. Căci erau şi din cei mai aleşi, şi popor mult adunat, cucernici monahi şi bărbaţi aleşi, şi s-a făcut slujbă după rânduială.
Deschizându-se mormântul în care de multă vreme zăcea cuvioasa Teodora, ca să fie pus aproape de ea trupul stareţei, s-a făcut o minune, pentru cei ce priveau, înspăimântătoare, iar pentru cei ce auzeau, uimitoare, căci locul era potrivit pentru privire. Şi toţi uitându-se au văzut cum Teodora care de multă vreme zăcea moartă, s-a strâns pe sine, şi, ca şi cum ar fi fost vie, a dat loc duhovniceştii sale maici, ca şi când îi aducea cinstire. Acest lucru străin văzându-l toţi cu înspăimântare strigau: Doamne miluieşte. Încă de atunci şi până acum, multe semne a făcut Dumnezeu prin cuvioasa Teodora.

Aici trebuie adaugat ca stareta amintita mai sus este insasi fiica ei. Poate si aceasta ca: Sfanta Teodora podoaba Tesalonicului a plecat la Mirele-i Hristos in ziua de 29 August, si abia dupa cativa ani a fost mutata pe data de 3 August in mormantul pe care sfanta l-a cerut, iar aceasta in chip minunat; asa s-a ajuns la pomenirea ei pe data de 3 August. Acum ramane de aflat cum a ajuns in sinaxarele noastre pe data de 5 Aprile… dar pana atunci, si de atunci in colo Doamne miluieste-ne pe noi pentru rugaciunile Sfintelor Teodora si Teopisti, din Tesalonic!