Archive for the Ştiaţi că… Category

Eminescu şi Catedrala Mântuirii Neamului

Posted in Atitudini, Ştiaţi că... on August 23, 2011 by Ionut Margin

„Eminescu dorea o catedrală a mântuirii neamului“ – interviu cu academician Tudor Nedelcea

Poet nepereche, prozator, eseist, gazetar, economist, cronicar. Iată doar câteva dintre atributele care ar putea caracteriza monumentala personalitate a lui Mihai Eminescu. De numele lui se leagă primul dicţionar de economie politică din ţară, ba chiar şi ideea construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Despre dragostea sa pentru Biserică, despre preocupările sale gazetăreşti, uneori cu reverberaţii religioase, sau despre latura sa pragmatică ne-a vorbit prof. acad. dr. Tudor Nedelcea, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Socioumane „C.S. Nicolescu Plopşor“ (Craiova) – Academia Română şi pasionat de opera eminesciană.

Domnule academician, cum aţi putea descrie implicarea lui Eminescu în viaţa Bisericii din perioada în care trăit?

Am fost plăcut surprins să constat că Eminescu dorea o catedrală a mântuirii neamului. Aceşti termeni îi foloseşte Eminescu încă din 1881, atunci când la Bucureşti era o dezbatere între cercurile austro-ungare şi maghiare pentru reînfiinţarea unei mitropolii catolice la Bucureşti, având în vedere religia regelui nostru, religia catolică. Ei bine, primul din România care a luat atitudine împotriva acestei pledoarii nedrepte a fost Mihai Eminescu. El a fost acela care s-a contrapus acestui demers, publicând în ziarul „Timpul“ şi câte trei articole pe zi prin care arăta parlamentarilor că nu este normal ca într-o ţară ortodoxă să se creeze o catedrală catolică. Asta a atras după sine arestarea şi „îmbolnăvirea“ lui din 1883. El a demonstrat atunci că cel care urma să fie numit în scaunul acestei mitropolii, contele Peoli, era de fapt spion, iar faptul că Vaticanul l-a retras pe acest monsenior a arătat că argumentarea sa era întru totul justificată. De asemenea, Eminescu a spus că regele Carol I trebuia să aleagă între a fi de partea religiei supuşilor săi sau de partea religiei familiei sale. Ei bine, spre onoarea sa, regele Carol nu a aprobat înfiinţarea acestei catedrale. În această situaţie, Eminescu a venit cu ideea înfiinţării unei catedrale a mântuirii neamului. Această idee era mai veche, fiind exprimată în ziarul „Timpul“, însă nu cu aceşti termeni. Se pare că el, aflându-se în redacţia ziarului, a văzut dorobanţii care se întorceau de pe câmpul de luptă din Bulgaria, unde s-a purtat Războiul de Neatârnare, unii fără un picior, alţii zdrenţuiţi, şi atunci a afirmat că pentru aceşti nenorociţi, dar şi pentru cei care au căzut pe câmpul de luptă, avem datoria, noi toţi, să ridicăm o catedrală a mântuirii neamului, pentru a înlocui aceste jertfe de vieţi omeneşti. Acestea erau scrise într-un articol, dar termenul propriu-zis a apărut abia în 1881.

Lucru interesant este că, la aceste propuneri, Eminescu venea şi cu soluţii practice. Era un pragmatic… ce nu s-a văzut! Ei bine, pentru catedrala mântuirii neamului, Eminescu a spus că fondurile trebuie luate de la Loteria Naţională şi demonstra cu cifre statistice (este ştiut faptul că a fost pentru o scurtă perioadă profesor de statistică la universitate) că se poate lua o sumă oarecare pentru împlinirea acestui vis care, din păcate, nu s-a putut încă concretiza. Măreţul proiect a fost dezvoltat de patriarhul Miron Cristea, de patriarhul Teoctist şi, astăzi, de Preafericitul Patriarh Daniel. Acest text despre catedrala mântuirii neamului l-am găsit cu totul întâmplător.

Alături de ideea aceasta a catedralei mântuirii, Eminescu a mai susţinut că Biserica noastră strămoşească este o Biserică naţională, lucru pe care l-a şi demonstrat. Sunt foarte multe idei în ceea ce priveşte opinia lui despre Biserică şi despre Mântuitorul Hristos, are chiar un articol superb publicat în ziarul „Timpul“ la data de 12 aprilie 1881, în care vorbeşte despre viaţa Mântuitorul şi despre Învierea Sa, amintind totodată că singura modalitate de guvernare care ar putea fi în stare să aducă roade bune este cea creştină.

„Eminescu este creatorul sociologiei pozitivist-europene“

Ce ne puteţi spune despre partea operei sale care este mai puţin accesibilă şi cunoscută cititorului de rând?

Noi l-am perceput în manualele şcolare, şi chiar eu la facultate, ca filolog, doar ca mare poet, oarecum şi prozator, dramaturg, dar ceea ce mi se pare fundamental este publicistica lui, este gazetăria lui, care nu era o simplă gazetărie, cum se face în zilele noastre, ci era o adevărată enciclopedie, în care el aduna cunoştinţe din toate domeniile de activitate: din sociologie, din statistică, din economie, din istorie, din arheologie, religie etc. Marele sociolog Ilie Bădescu demonstrează că Eminesu este creatorul sociologiei pozitivist-europene şi ideile sunt preluate şi în domeniul economiei. Faptul că are foarte multe studii de economie în îndreptăţeşte să fie studiat şi la istoria doctrinelor economice. El nu s-a considerat niciodată poet. Atunci când Titu Maiorescu i-a tipărit, pe când el era în spital, un prim volum de poezie, în decembrie 1883, şi a apărut în ianuarie 1884, Eminescu nu a fost de acord cu acest volum afirmând că acestea nu sunt poezii, sunt versuri şi nu sunt încă bine organizate. Vă daţi seama cât de pretenţios era!

În timpul Războiului de Neatârnare, în 1877, Eminescu nu a scris nici o poezie. Nimeni nu a constatat treaba asta, eu însă am observat şi mi-am pus întrebarea: de ce? Am găsit răspunsul atunci când am cercetat cronica pe care a făcut-o unei piese de teatru care avea ca temă Războiul de Neatârnare, unde îl critică foarte dur pe regizor, în ciuda intenţiilor sale bune, afirmând că nu poţi să te joci cu suferinţa unui neam. Prin urmare, el nu a scris nici o poezie pentru că neamul despre care vorbea în aceea cronică era pe atunci în mare cumpănă, iar ţara nu stătea de poezele. În această perioadă, el pregătea pentru tipar un curs de economie politică. Este şi autorul primului dicţionar de economie politică, iar articolele sale erau atât de dure, încât oamenilor politici le era pur şi simplu frică de el. Mergea de multe ori chiar în parlament şi acolo le spunea parlamentarilor adevărul în faţă. Însuşi Titu Maiorescu, mentorul lui într-un fel, a fost atacat tangenţial de Eminescu, pentru faptul că fusese avocat într-un proces al fraţilor evrei Mihăilescu–Varşavski care concesionaseră Căile ferate române în timpul Războiului de Independenţă în favoarea lor. El mergea pe ideea că avocatul poate să apere şi un criminal. Ei bine, Eminescu a afirmat că avocatul trebuie să aibă mai întâi de toate o moralitate. În felul acesta l-a atins şi pe Titu Maiorescu, dar numai în calitate de avocat.

Eminescu şi presa bisericească

Care a fost dimensiunea religioasă a gazetăriei eminesciene?

Eminescu este, categoric, un promotor al presei bisericeşti, dar nu se limita la viaţa bisericească. Aducea în sprijinul acesteia argumente din toate domeniile de activitate. Era o adevărată enciclopedie în care se îmbinau toate pentru a se ajunge la atingerea sopului respectiv. Atunci când a demonstrat drepturile Mitropoliei Bucovinei asupra pădurilor şi a altor teritorii, el a venit cu argumente şi cu informaţii luate din statistici, din arhivele şi din comentariile străinilor. Era în permanent la zi cu tot ce se publica în Europa, mai ales despre România.

„El a fost cel care a dat definiţia economiei politice“

Care ar fi sintagma prin care l-aţi putea caracteriza cel mai bine, din perspectiva dumneavoastră, pe Mihai Eminescu?

Cred că „Eminescu – salvarea noastră“, pentru că, dacă s-ar studia şi s-ar aplica ideile lui, poate ar fi altă lume. Şi, tot legat de întrebarea aceasta, aş vrea să amintesc despre vizita unui ambasador al Braziliei la Bucureşti, un mare filosof şi om de cultură. A ajuns şi la noi, la Craiova, unde a primit titlul de doctor honoris causa. În discursul său a spus: „Vreau să mul- ţumesc României şi în special domnului Eminescu, datorită căruia Brazilia a avut cea mai mare dezvoltare economică din lume“. În anii â70, într-adevăr, ritmul de dezvoltare economică a Braziliei a uimit lumea. Ambasadorul a şi justificat afirmaţia sa, afirmând că economiştii lor au cunoscut opera lui Mihai Manoilescu care valorificase pragmatismul economic al lui Eminescu. Brazilienii l-au primit pe Eminescu prin Manoilescu şi iată-l recunoscut oficial de ambasadorul Braziliei, care a fost până acum trei-patru ani la Bucureşti. El a fost cel care a dat definiţia economiei politice.

Cum credeţi că receptează generaţiile de astăzi opera lui Eminescu?

Astăzi lectura clasică este concurată de internet, dar, fără doar şi poate, se va întoarce la forma ei iniţială şi bineînţeles la Eminescu. El se redescoperă în orice epocă. În perioada interbelică, de exemplu, a fost folosit şi de comunişti, şi de legionari, parţial însă, pentru că nu era nici de dreapta, nici de stânga. Chiar dacă este pus de către unii profesori universitari pe aceeaşi linie cu alţi scriitori şi poeţi, după mine obişnuiţi şi chiar mediocri, valoarea lui va creşte în timp. Nici nu are nevoie să fie lăudat sau idolatrizat excesiv, trebuie doar să i se citească opera în întregime, în special publicistica. A fost un consens general încă de la moartea lui. La mormântul lui, un ziarist care i-a făcut mult rău cât a fost în viaţă a dat indicaţia: „Doar poetul să fie studiat“. Ei bine, această indicaţie a durat de la 15 iunie 1889, de la moartea lui, până în 1980, atunci când a apărut primul volum din publicistica eminesciană. (interviu realizat de diac. Ioniţă APOSTOLACHE, ‘Ziarul Lumina’, vineri, 15 ianuarie 2010)

sursa

Despre Sfânta Lumină

Posted in Atitudini, Ştiaţi că... on Aprilie 7, 2010 by Ionut Margin

Vă recomand acest video reportaj despre Sfânta Lumină, pentru a vă lămuri conștiința… dacă este nevoie!

Pentru a-l viziona trebuie să accesați următoarea pagină:

http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/minuni/2768-video-reportaj-lumina-sfanta-de-la-ierusalim-asa-cum-apare-ea-lacasuri-ortodoxe-2010.html

Despre Terirem!

Posted in Meditatii, Ştiaţi că... on Ianuarie 12, 2009 by Ionut Margin

Poate că vă întrebaţi de ce nu am postat nimic de sărbători până acum, şi aveţi dreptate să o faceţi! Dar ca să mă pot scuza cumva, daţi-mi voie să vă explic ce înseamnă teriremul şi cred că o să mă înţelegeţi!

Creştinii într-o vreme atât de mult L-au iubit pe Dumnezeu încât au simţit că toate cuvintele de laudă pe care I le aduc, nu sunt suficiente să exprime tot ataşamentul lor faţă de El. Şi oricât Îl lăudau, şi oricât Îi cântau, simţeau că nu e de ajuns, observau că cuvintele sunt neputincioase să exprime întreaga lor trăire! Aşa că s-au gândit să inventeze un cuvânt necuvânt, o glasuire fără valoare semantică, pe care să o umple doar cu trăire, fără explicaţii raţionale! Aşadar au inventat teriremul, un fel de lerui ler! Şi l-au cântat astâmpărându-şi setea de ai grăi Lui Dumnezeu din inimă!

Aşa şi eu, despre aceste sărbători şi zile ce s-au abătut din mila lui Dumnezeu peste mine nu pot să zic decât:

TERIREM, TERIRERIREM, LERUI LER, LER, TE-RI-REM, TE-RI-RE-RI-REM…

P.S. acum am început să scriu ca să îi pot ura Gabrielei T. – La multi ani!

Maica Domnului chirurgul cel neostenit!

Posted in Ştiaţi că... on Decembrie 5, 2008 by Ionut Margin

john_of_damascusŞtiaţi că Sfântul Ioan Damaschin a fost un fel de prim-ministru, şi că printr-o uneltire a împăratului constantinopolitan a fost îndeprtat din scaun şi i-a fost tăiată mâna? Şi că după ce trei zile mâna i-a fost expusă în piaţa cetăţii Maica Domnului i-a pus-o la loc rmânându-i drept mărturie „un semn” împrejurul locului unde a fost lipită la loc?

Ştiaţi că s-a călugărit lepădând slava lumii şi a fost îmbrăcat cu slavă de la Dumnezeu? Şi că el a scris „dogmaticele” (cântări în cinstea Maicii Domnului ce se cântă în fiecare duminică) celor opt glasuri? Şi că el a finalizat Tipicul cel Marea al mănăstirii Sfântul Sava de la Ierusalim, după care slujim noi astăzi? Şi că împreună cu fratele lui vitreg Cosma de Maiuma (care a scris „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimiii…) a dat ortodoxiei cele mai frumoase cântări?

Dar că în el a rămas simbolul ortodoxiei când toţi patriarhii au lepădat credinţa făcând pe plac împăratului constantinopolitan?

Ocrotitoarea minerilor

Posted in Meditatii, Ştiaţi că... on Decembrie 4, 2008 by Ionut Margin

sf-varvaraŞtiaţi că Sfânta Varvara, care era foarte frumoasă, şi care fiind ascunsă de privirea lumii de tatăl ei într-un turn, s-a făgăduit pe sine mireasă lui Hristos? Şi că la construirea turnului a cerut să i se facă trei geamuri pentru lumina Sfintei Treimi care a luminat-o? Şi că tatăl ei aflând că este creştină a căutat să o omoare, iar piatra turnului s-a despicat şi a cuprins-o ajungând astfel protectoare a minerilor?

Ştiaţi că s-a rugat înainte de moarte lui Dumnezeu şi a zis că dacă cineva va vesti altora despre suferinţa ei şi ea îl va vesti pe acesta îngerilor lui Dumnezeu, ca să se roage pentru el?

Aşadar iată… v-am vestit! Faceţi-o şi voi rugătoare pentru sufletele voastre!

Sfântul Ioan Gură de Aur

Posted in Ştiaţi că... with tags , , on Noiembrie 12, 2008 by Ionut Margin

Ştiaţi că a fost unul dintre cei mai pigoniţi arhierei a Bisericii Ortodoxe, tocmai de „confraţii” împreună slujitori? Sfinţenia lui se pare că era cea mai deranjantă, apoi credinţa, apoi cinstea, apoi darurile cu care era împodobit şi pe care le înmulţea însutit, dar mai ales l-au urât pentru genialitatea lui. Pe arhiereii prigonitori, i-a frapat neiubirea lui de argint, şi au considerat ca cea mai mare crimă, îndepărtarea luxului din palatul patriarhal. Nu l-au iertat ca a aruncat baldachinul afară şi s-a culcat pe rogojină.

Ştiaţi că atunci când predica, lumea îl asculta cu inima la gură, şi dacă simţeau ca vrea să încheie, îl aplaudau obligându-l să le mai vorbească, în aşa fel încât predicile lui depăşeau o oră şi chiar două?

Ştiaţi că Sfântul Ioan Gură de Aur înainte de a ieşi la predică mânca o bomboană cu miere de albină ca să îl ţină vocea? În cele din urmă acest obicei pitoresc s-a transformat în motiv de îndepărtare din scaunul patriarhal, de către cei care nu şi-au îndulcit niciodată gura amărâtă în rele cuvântări şi rele vorbiri.

Ştiaţi că acest mare interpret al Sfintei Scripturi, nu citea din sfânta carte până ce nu se ruga îndelung, uneori şi 5-6 ore, iar când citea din Sfânta Scriptură stătea în genunchi?

Sfântul Ioan Gură de Aur se smereşte în faţa Sfintei Cruci

Posted in Ştiaţi că... on Septembrie 14, 2008 by Ionut Margin

Ştiaţi că Sfântul Ioan Gura de Aur şi-a purtat crucea până la „înălţarea” lui la cer? Crucea sfântului a fost atât de frumoasă încât adormirea lui a fost în ziua de prăznuire a Înălţării Sfintei Cruci. Şi pentru că această sărbătoare este atât de mare, Sfântul Ioan Hrisostom (Gură de Aur) nu se prăznuieşte în ziua adormirii lui, ci el şi-a adus adormirea ca prinos de cinstire a Sfintei Cruci. Deşi firesc era ca sfântul să fie prăznuit a doua zi, cinstirea lui se face în data de 13 Noiembrie.